CAT DE MARE O AI?
Penisul prin istorie
Stiu, suna a parodie animata. Sau ca proiectul de licenta al unuia care s-a certat cu parintii si vrea sa paraseasca mediul universitar cu stil. Si totusi, nu e deloc departe de adevar. Penisul a avut un mare rol de jucat in istorie si inca are. Iar intrebarea “Cat de mare o ai?” e extrem de semnificativa. Am auzit de nenumarate ori cum ca agresivitatea masculina, sau tendinta de a iesi in evidenta cat mai mult, e strans legata de dimensiunile minuscule ale organului.
Zicala care se aplica atat aluia cu Porsch, pe care il tureaza dement la vederea fie a cate unei pipite, fie a competitiei masculine, dar si celui care isi bate nevasta si copiii regulat. E o mostra de intelepciune din popor. Toti au penisul mic, iar sa ai penisul mic e o chestie de rusine. Motiv pentru care insultatul penisului unui barbat e o chestie pe care o practicam dintotdeauna, de cand am descoperit focul.
Ai auzit de kilt? E fusta aia caraghioasa care se poarta in cateva tari, cum ar fi Scotia, Irlanda si alte cateva natiuni celtice. Dar te-ai intrebat vreodata care e rolul lui social? Ce anume il face atat de popular? Ok, mai putin azi, dar in trecut era o piesa de vestimentatie aproape obligatorie. Astazi se foloseste la nunti sau evenimente traditionale, dar in trecut era o piesa ce facea parte din imbracamintea razboinicilor. Scopul era ca, inainte de lupta, cand infruntau dusmanul pe front, sa isi ridice kilturile la unison si sa isi vanture cu mandrie uneltele. Era o tactica de intimidare destul de folosita.
In Japonia de acum cateva secole, era o insulta de moarte sa il numesti pe adversar femeie, la fel ca si in Sparta din vremuri demult apuse, iar in Guantanamo, una dintre practicile de tortura folosite era dezbracarea completa si supunerea la dusuri reci sau la atacuri simulate de caini. Asta pentru a scadea, fie sub imperiul frigului sau stresului, dimensiunea penisului. Ceea ce era de natura sa provoace complexe detinutului, de unde si tortura lenta, de ordin psihic.
Ai zice ca suntem obsedati de penis
Sigur ca da, iar asta dureaza si in zilele noastre. La nivel psihic, tindem sa ii consideram, pur instinctiv, pe cei cu penisuri mari ca avand stofa de masculi alfa. Ca barbati, imaginea unui penis mare starneste invidie, dar trezeste si anumite sentimente de animozitate fata de individ. Nu ne putem abtine, e o reactie complet naturala.
Mai mult, s-a stabilit, stiintific vorbind, ca marimea ustensilei barbatesti poate influenta deciziile si atitudinea celui in cauza, iar efectele sunt cu atat mai vizibile cu cat dimensiunile sunt mai reduse. Astfel, pot aparea complexe, se poate cultiva o atitudine ceva mai agresiva, pentru a suplini impresia de lipsa de barbatie, pe care o aduce scurtetea carnatului. Si, ceea ce e mai important, transferam obsesia asta si in restul planurilor sociale.
Care crezi ca e motivul pentru care fiecare stat se mandreste cu cladiri mai mari, edificii mai impunatoare, poduri sau tuneluri mai impresionante si mai lungi si mai largi si cu mai multe accesorii? Care altul, daca nu tocmai impulsul asta sexual de a ne valida barbatia prin marime? Imperiile erau cu atat mai temute si mai respectate cu cat erau mai intinse ca suprafata, dovada ca nevoia de marime joaca un rol extrem de important in diminuarea complexelor. Intreaba-l pe Napoleon, el incerca sa isi intinda imperiul pe tot globul.
Si...cum ramane cu femeile?
Bun, acum am ajuns in partea care te interesa, de fapt. Cum prefera femeile carnea? Lunga, groasa, subtire, scurta, stramba, cu clopotei sau motoras si ce culoare? Si trebuie sa stie sa vorbeasca si sa danseze? Ca barbati, suntem de-a dreptul obsedati de lucrul asta, iar motivele le-am enuntat mai sus. Penisul mare echivaleaza cu senzatia de fertilitate crescuta si, de cand am inceput sa punem accent si pe placerea feminina, pentru ca sunt si ele oameni (cel putin la ultimul recensamant), am inceput sa ne intrebam si cam care ar fi marimea ideala pentru ele.
Iar faptul ca se pare ca nu avem un raspuns clar e un motiv de angoase pentru o multitudine de frati masculi. Daca o am prea mica? Daca ei ii e rusine sa imi zica? Cat de mare trebuie sa o am? Uite care e treaba. Exista un motiv pentru care nu avem un raspuns clar in directia asta, iar ala e pentru ca nu exista un raspuns clar. Nu ti-l ascunde nimeni, doar ca nu exista.
Si nu exista asa ceva ca “marime ideala”. Femeile, in esenta, sunt impartite, in functie de lungimea canalului vaginal, in 3 categorii, in mare:
- Scurte
- Medii
- Lungi
Din categoria alora scurte fac parte asiaticele. Poftim, acum iti poti explica de ce toti astia cu ochii oblici si le pot baga in degetare cand e frig afara. Alea medii sunt femeile albe, dar nu strict, iar celelalte sunt negresele. Cei care sunt familiarizati cu serpii negrilor, acum au explicatia – e vorba de genetica si de complementaritate. Grupurile sociale izolate se dezvolta complementar, pentru a se potrivi genetic, ceea ce s-a intamplat si din punct de vedere sexual.
Incrucisarile sunt posibile, dar nu foarte satisfacatoare. Asta pentru ca penisurile prea mari pot provoca dureri, iar cele prea mici nu provoaca nimic. Trebuie complementaritate, te-ai prins? Pe de alta parte, mai e un aspect important. Orgasmul femeii are prea putin in comun cu marimea penisului, dar mai multe cu stimularea clitoridiana. De acolo vine placerea.
Ceea ce inseamna ca nu trebuie sa te preocupe cat de mare o ai, ci ce stii sa faci cu ea. Mai mult, placerea sexuala adevarata vine din expectativa, pentru ca excitatia e un proces cerebral in primul rand. Cu cat ne excitam mai putin si scurtam preludiul, cu atat placerea va fi mai mica.
In sensul asta, am un alt sfat care se potriveste perfect aici: unei femei trebuie sa-i futi, inainte de toate, creierii. Daca stii la ce ma refer, esti pe drumul cel bun.
